Despre alegeri personale

Nu de mult m-am surprins pentru prima data spunandu-i mamei:
„-Te rog, nu-mi mai povesti cazuri de cancer pe care le auzi in jurul tau, eu asta fac suficiente ore zi de zi!”
Am regretat ca nu am avut puterea de a discuta impactul pe care l-a avut asupra ei povestea auzita. Insa am fost uluita sa aflu motivul pentru care am oprit-o. Cunosc mecansimul ca atunci cand imi pierd rabdarea de a asculta pe cei mai dragi oameni, inseamna ca sunt profund obosita.

Nu am stiut niciodata cum ma schimba cazuistica pe cancer pe mine, ca persoana, pana cand, in luna martie al acestui an primesc o constatare din partea unui membru al familiei mele: „Nu inteleg cand ai devenit atat de rece si lipsita de o reactie, traiesc impresia ca nu te afecteaza nimic.”

Un prieten drag sufletului meu mi-a spus, bland, sa am in grija mai mult timp pentru mine, macar in viitor. Pe el l-am incarcat de multe ori, necontroland prea bine lungimea sau adancimea relatarii unui caz.

Ce am dobandit in acesti ani de practica in nutritia oncologica?
– o cunoastere profunda despre reactia organismului la o compozitie nutritionala complexa, adaptata intregului organism si nu doar tipului de cancer;
– o mai profunda intelegere a procentului pe care nutritia il poate atinge in tratament;
– ca alimentatia este doar un factor din schema complexa de tratament;
– o cunoastere despre natura umana cand viata este diagnosticata ca fiind pe sfarsite.

Un singur vis am avut in acesti 4 ani despre cancer. Imi amintesc umezeala ochilor, gustul diminetii, dar mai ales mesajul acelei nopti. Imi spuneam in vis, indepartandu-ma de doctorul oncolog, care imi daduse vestea conform careia sufeream de 2 tipuri de cancer, traind durerea organic ca: „…a fost atat de frumos acest trai, dar atat de scurt…Am iubit atat de mult si as fi iubit atat de mult!”

Ce am pierdut in acesti ani?
– bucuria lucrurilor superficiale
– emotia unui lucru grav
– sansa de a cunoaste povesti doar frumoase.

In cazul terapiei nutritionale in cancer, nu ai cum oferi siguranta. Nu ai prognostice, nu ai previziuni, ai insa numeroase reactii imprevizibile.
Nu am intalnit un pacient vindecat prin nutritie. Insa am cunoscut pacienti care lupta si astazi, dupa ani de zile, de la diagnosticare, doborand prognostice grave, care au depasit metastaze, insa pe acesti pacienti eu nu-i pot numi vindecati strict prin nutritie.

Nu cred in vindecari miraculoase. Cred in vindecare in urma unui protocol rigid, realizat prin colaborare cu echipe de oncologi, psihologi, nutritionisti si cu convingerile si credintele pacientului.

Am intalnit cazuri cand tumora gigant s-a retras semnificativ in urma unui protocol strict nutritional.
Am intalnit cazuri in care pacientul a depasit perioade de metastaze printr-un regim alimentar selectiv.
Am intalnit cazuri de vindecare la pacienti care au urmat protocolul clasic de operatie si chimioterapie sustinut de protocolul nutritional.
Am avut cazuri din ce in ce mai complexe. Unii sufereau de 2 tipuri de cancer simultan, aparent fara nici o conexiune, iar alti pacienti aveau un cancer asociat cu o cascada „generoasa” de alte boli grave sau rare.

Cancerul este o boala grea, care implica schimbarea profunda a omului. Se spune ca creierul unui om diagnosticat cu cancer nu este la fel cu a pacientului vindecat.

In urma acestor ani, pot spune cu convingere:
– ca nutritia are un rol important in protocolul complex de tratament al cancerului. Eu am spus si in trecut ca nutritia poate influenta pana la 30 %, insa in unele cazuri chimioterapia nu promite mai mult si ea vine cu efecte adverse numeroase;
– ca irigarea de colon si clismele sunt esentiale pentru pacientul cu cancer;
– ca religia sau credinta lui, eliberarile profunde, vizualizarea si un dialog interior pozitiv sunt terapii importante, care pot face diferenta intre izbanda si esec;
– ca notiunea de cancer are o asociere si vibratie profund negativa. Toti avem nevoie de o mai mare educare a formelor de preventie si tratament in cancer, de o disociere intre cancer si moarte, pentru a fi cu mult mai puternici si mai abili in lupta cu aceasta boala.

Acesti ani mi-au adus in fata si oameni apropiati, de la mama, unchi, var, la prietene care m-au sensibilizat mult. Pe toti ii am astazi langa mine si sunt profund recunoscatoare, ei avand o permanenta grija la alimentatie. Ei cunosc cel mai bine diferenta intre starea de energie a corpului atunci cand respecta protocolul stabilit in comparatie cu zilele cand se prabusesc. Insa mereu gasesc strategii de motivare si perseverenta in drumul unic ales, acela de a trai.

Scriu aceste randuri cu gandul la viitor. Iau in considerare ca intr-o zi ma voi intoarce de la servici si voi relata copiilor si sotului meu detalii de la munca, fara a fi nevoita sa tin totul tainic in mine, iar aceste detalii ii vor bucura pe ei la fel de mult ca pe mine.

Am decis sa renunt la nutritia pe cancer, avand un profund respect si o aleasa consideratie pentru colegii mei nutritionisti, pentru oncologi si pentru intreaga echipa medicala care lucreaza in tratarea cancerului.
Voi dori ca din aceasta experienta sa fac o schimbare prin programe si protocoale nutritionale de preventie, pentru a oferi celor preocupati un potential intelectual, emotional si fizic inalt.

Multumesc celor care m-au sprijinit in luarea acestei decizii!
Anca Ignat

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *