Arhiva lunii februarie 2017

Regimurile de slăbire

Regimurile de slăbire

Irène Margaritis și Martine Duclos

Față-n față cu excesul de greutate, real sau presupus, regimurile de slăbire reprezintă obiectul unor propuneri comerciale, diversificate prin strategiile lor, dar care împărtășesc aceleași obiective și  presupun aceleași riscuri pentru sănătate. Folosind ca momeală rezultatele imediate, arareori perene, succesul lor este astfel alimentat. Or, practica regimurilor de slăbire stă, cel mai adesea, la originea excesului de greutate și, mai apoi, la dezvoltarea obezității, iar acest lucru le transformă într-o problemă reală de sănătate publică.

Tributul apăsător al scăderii în greutate

Strategiile de pierdere în greutate constau în crearea unui dezechilibru nutrițional prin eliberarea acizilor grași din țesutul adipos, în vederea compensării deficitul de energie cauzat de restricțiile dietetice. Stresul fiziologic și psihologic devine major. Pierderea inițială în greutate este legată de epuizarea glicogenului hepatic și muscular și a apei aferente (9 g apă/1 g de glicogen); mai apoi rezervele musculare și adipoase sunt mobilizate și, concomitent, se instaurează o rezistență a organismului la pierderea în greutate. Ca răspuns la diminuarea aportului energetic, consumul energetic al organismului este, la rândul lui, redus: organismul funcționează în modul „economic” (diminuarea metabolismului de bază, al termogenezei), de unde rezultă oboseala și senzația de frig, care se instalează permanent, dacă restricția persistă.

Lupta permanentă împotriva efectului yo-yo

Confruntându-se cu diminuarea rezervelor de energie (grăsime) și indiferent de indicele de masă corporală (IMC) (normal, supraponderal sau obezitate), creierul reacționează și sporește, printre altele, semnalele de foame. Pentru a lupta împotriva senzației de foame, persoana care a pierdut în greutate opune în permanență restricție și control cognitiv consumului de alimente.

Controlul permanent ajunge în cele din urmă să perturbe percepția semnalelor de foame sau de sațietate. Concordanța dintre nevoile nutriționale și aportul alimentar este ruptă. Practica regimului restrictiv este responsabilă, deci, pentru tulburările alimentare care conduc, în unele cazuri, spre o pierdere totală a controlului consumului de alimente.

Masa musculară de menținut și monitorizat

Orice pierdere în greutate, chiar și în cazul unui regim alimentar bine echilibrat, duce la pierderea masei grase (75%) și a masei musculare (25%). Or, cantitatea de masă musculară determină consumul de energie de repaus. Pentru a menține pierderea în greutate pe termen lung, trebuie redus și mai mult consumul de alimente sau de a mări consumul de energie. În acest punct activitatea fizică joacă un rol important, dincolo de efectul său asupra consumului de energie.

Activitatea fizică: dincolo de consumul caloric

Efectele activității fizice (AF) asupra sănătății sunt semnificative și apar prin reducerea riscului apariției multor boli (sindrom metabolic, unele tipuri de cancer, diabet de tip 2, boli cardiovasculare). Toate efectele AF constau în a reduce creșterea în greutate, a însoți pierderea în greutate, iar mai apoi, în a menține echilibrul în greutate.

Dincolo de numărul de calorii consumate, efectele fiziologice înseși ale AF stau la baza unui cerc virtuos. Activitatea fizică contribuie foarte mult la menținerea masei musculare stând la baza utilizării substraturilor energetice: cu cât suntem mai activi din punct de vedere fizic, cu atât disiparea căldurii este mare, chiar și, în repaus. Practica AF contribuie la reglarea glicemiei, a metabolismului hormonal și energetic. Ipoteza  avansată a unui efect anorexigen al AF este în prezent în curs de explorare. De asemenea, acționând ca un regulator al stării de spirit și al stării de stres, activitatea fizică ar acționa asupra comportamentului alimentar parțial sub influența acestor doi factori.

Evident că schimbarea obiceiurilor alimentare trebuie să fie însoțite de o AF regulată și o limitare a sedentarității (timp petrecut în pozițe șezut), a fortiori asociat riscului de snacking permanent.

Riscurile pentru sănătate ale regimurilor de slăbire

15 regimuri de slăbire au fost studiate de către ANSES (Agenția Națională Franceză de Securitate Sanitară a Alimentației) în 2011 – acestea sunt: Atkins, California al dr. Guttersen, Chrononutrition al dr. Delabos, dieta cu suc de lămâie, dieta Cohen, Dukan, Fricker, Mayo, Miami al dr. Agatson, Montignac, dieta Ornish al dr. Ornish, Scarsdale al dr. Tarnozer, dieta cu Supă de varză, dieta Weight Watchers, dieta Zone a d-lui Sears. Toate au ca scop o restricție energetică prin controlul aportului alimentar, eliminarea uneia sau mai multor categorii de produse alimentare, generând astfel, carențe ale unor minerale, vitamine, fibre sau, din contră, excese de proteine sau sodiu (Figura 1). Analiza arată că riscurile acestor regimuri sunt legate de consecințele psiho-comportamentale, biologice și fiziopatologice ale dezechilibrelor nutriționale. Daunele se resimt asupra masei musculare, echilibrului hormonal, statutului osos, funcțiilor renale și hepatice.

În plus, efectul pe termen scurt, uneori spectaculos, ale acestor regimuri maschează riscurile pentru sănătate asociate cu recuperarea greutății aproape sistematic: 80% din cazuri la un an după regim și 95% din cazuri, în termen de cinci ani. Mai grav, regimul de slăbire este experimentat ca o paranteză a vieții, deși acesta ar trebui să fie calea de acces către un comportament alimentar menit să perenizeze revenirea la un echilibru ponderal dorit, sau să vizeze o ameliorare a parametrilor metabolici, cardiovasculari, psihologici.

Or, constrângerea însăși generează stres psihologic și fiziologic căruia puține persoane sunt capabile să le facă față o perioadă îndelungată. În acest context, nutriția și activitatea fizică își reiau locul lor în menținerea pe termen lung a stării de sănătăte.

Suportul individual al profesionistului în sănătate

Reprezentarea subiectivă a imaginii corporale primează deseori în alegerea unui regim, iar obiectivul fixat nu este în concordanță cu menținerea stării de sănătate: potrivit unui studiu fracez din 2011, 45% femei fără supraponderalibilitate, dintre care 15% erau normoponderale (IMC <22) au urmat un regim de slăbire în decursul acelui an. Cauza supraponderabilității își  poate găsi originea printre erorile alimentare, în stilul de viață, gestiunea stresului, lipsa  activității fizice, vârstă, tulburările metabolice și/sau hormonale.

În momentul în care factorii declanșatori sau întreținători nu sunt identificați, lupta împotriva excesului de greutate se instalează. Diagnosticul și monitorizarea individualizată a unui profesionist din domeniul sănătății – nutriționist, dietetician – sunt esențiale în acest caz.

Aceștia fac posibil controlul în detaliu asupra posibilelor consecințe pentru sănătate ale unei abordări nutriționale dezechilibrate.

Prin natura lui, același regim nu poate fi adaptat la mii de oameni. Orice abordare trebuie, astfel, individualizată, atât în ceea ce privește practicile alimentare, cât și stilul de viață, integrând și activitatea fizică, în sensul cel mai larg al termenului.

Bibliografie:

  • « Évaluation des risques liés aux pratiques alimentaires d’amaigrissement», ANSES, Rapport d’expertise collective 2011.
  • « Activité physique : contexte et effets sur la santé », Expertise collective INSERM, 2008

Regimurile hiperproteice

Claire Gaudichon și Gilles Fromentin

Cele mai multe regimuri practicate în Franța, pentru controlul greutății sunt denumite hiperproteice (HP), deoarece aportul de proteine la aportul energetic ajunge la cel puțin 25%. În ceea ce privește gramajul, dacă aportul de proteine recomandat de 0,83 g/kg corp/zi, este recunoscut faptul că acesta poate să ajungă, în siguranță, la 2,2 g/kg corp/zi de proteine, ceea ce poate reprezenta 30% din aportul energetic total. Din punct de vedere practic, este dificil de a crea regimuri care să depășească acest procent doar din alimentele consumate în mod frecvent, de aceea apelul la pliculețe și batoane bogate în proteine devine o practică curentă.

În ceea ce privește interesul acestor regimuri, trebuie să distingem două situații: cea a unei restricții calorice (în majoritatea cazurilor) și cea a unei alimentații „libere”. În acest ultim caz, utilizarea regimurilor HP conduce la o scădere a consumului de energie spontan. În schimb, în cazul restricției calorice, compoziția regimului are un impact redus asupra pierderii in greutate și a masei de grăsime. În timpul fazei de stabilizare, regimurile HP permit reacumularea lentă a kilogramelor, diminuând în același timp senzațiile de foame și ameliorând bunăstarea persoanelor. De altfel, capacitatea lor de a contracara pierderea masei slabe[1] în timpul procesului de slăbire este posibilă, dar rămâne limitată. Cum nu există studii de monitorizare a acestor regimuri pe o perioadă mai lungă de 2 ani, este dificil să se contureze în mod clar interesul regimului hiperproteic.

 

Bibliografie:

  • Westerterp-Plantenga M.S. et al., « Dietary protein, weight loss, and weight maintenance », Annu Rev Nutr 2009; 29: 21-41.
  • Sacks F.M. et al. « Comparison of weightloss diets with different compositions of fat, protein, and carbohydrates », N Engl J Med, 2009; 360: 859-73.

_

[1] N.T.  Corpul uman este compus din: masa grasă şi masa non-grasă. Masa grasă este alcatuită din grăsimile esenţiale (din maduva oaselor, inima, plamâni, ficat, splină, rinichi, sistemul nervos central) şi grăsimile de depozit (acumulate în ţesutul adipos, localizat în jurul organelor şi subcutanat).

Masa slabă reprezintă greutatea muşchilor, oaselor, ligamentelor, tendoanelor, organelor interne, dinţilor. Masa slaba diferă de masa non-grasă. Masa slabă include un mic procent de grăsimi esenţiale (din maduva osoasă şi organele interne). Din această masă slabă (masa activă), componenta care înregistrează cele mai mari variaţii este ţesutul muscular (masa musculară). Masa activă este cea care realizează efortul, iar ţesutul adipos în exces are efecte negative asupra sănătăţii şi performanţei sportive. (Sursa – http://www.medicinasportiva.ro/SRoMS/revista/Nr.6%202006/Importanta%20determinarii%20compozitiei%20corporale%20la%20sportivi%20si%20nesportivi.html)

__

Tradus din limba franceză de către Alexandra Opriș, educator pentru sănătate.

Sistemul limfatic

Robert Morse descrie sistemul limfatic, în cartea Să trăim fără toxine, astfel:

„Sistemul limfatic și sistemul imunitar conlucrează pentru a oferi organismului atât protecția necesară, cât și eliminarea reziduurilor formate în organism. Ambele sisteme se înscriu în categoria sistemului excretor, însă fiecare dintre ele este un sistem de sine stătător.

Sistemul limfatic acționează ca sistem septic al organismului. El asigură nu numai protecția celulelor, dar deservește în același timp și la evacuarea deșeurilor. Celulele se hrănesc și excretează așa cum faceți și dvs înșivă. Sângele transportă substanțele nutritive și combustibilii până la celule, iar sistemul limfatic îndepărtează produsele secundare și reziduurile rezultate din metabolizarea acestor substanțe nutritive și combustibili.

Sistemul limfatic este format din:

  1. Lichid limfatic
  2. Vase limfatice
  3. Ganglioni limfatici
  4. Splină
  5. Glanda timus

1. Lichidul limfatic:

  • Este un lichid alcalin, transparent, care circulă dinspre celule înspre zona de alimentare cu sânge venos, prin intermediul vaselor limfatice.
  • Îndepărtează aprox. 10% din totalul fluidelor pe care le furnizează sistemul sanguin unei celule.
  • Este mijlocul sau plasma care transportă nenumărate substanțe care trebuie îndepărtate din celule și substanțe utilizate pentru a proteja celula: 
    • Proteine nefolosite, în exces (inclusiv globulina și albumina)
    • Săruri și ioni
    • Gaze și deșeuri toxice rezultate din metabolism
    • Uree
    • Grăsimi
    • Glucoza
    • Hormoni steroizi
    • Enzime
    • Substanțe nutritive nefolosite
    • Paraziți
    • Bacterii
    • Toxine de natură chimică, medicamente
    • Minerale inutilizabile la nivel celular
    • Celule imunitare, în special limfocite
    • Celule agonizate din organism, din cauza atrofierii sau acidozei
    • Grăsimi provenite din tractul intestinului subțire și din ficat care sunt absorbite prin vase limfatice mici

Nu există o inimă care să pompeze și să presurizeze sistemul limfatic, de aceea lichidele limfatice se deplasează prin următoarele metode:

  1. Modificări de presiune care se reflectă în sistemul vascular sanguin
  2. Contracții ale mușchiului scheletului activați prin mișcare și exerciții fizice
  3. Contracții prin stimularea mușchilor netezi

Tensiunea sanguină mică (glandele suprarenale), lipsa exercițiului fizic sau un stil de viață sedentar, intestinele blocate, rinichii și pielea congestionate vor duce la uzura și degradarea sistemului limfatic.

Consumul de proteine (multe dintre acestea fiind abrazive pentru organism), de acizi grași și substanțe care formează mucus (lapte, zaharuri complexe) vor încărca sistemul limfatic, congestionându-l și făcându-l să stagneze. Toți acești factori se combină, îngrădesc și încetinesc reactivitatea sistemului, conducându-l la autointoxicarea celulelor, ceea ce va avea drept efect o activitate redusă și moartea. După părerea mea, la acest nivel se instalează cancerul.

2. Vasele limfatice:

  • Se întind la nivelul întregului organism și sunt asemănătoare sistemului de vase sanguine, doar că sunt mai largi. Capilarele limfatice (și capilarele sanguine) se întind în aproape toate zonele interstițiale ale tuturor celulelor. Ele nu se regăsesc în măduva osoasă, în epidermă, în cartilaje sau în sistemul nervos central.

Plasma sanguină care părăsește capilarele sanguine hrănește și transportă factorii de energie până la celule. Reziduurile celulare, rezultate din metabolismul acestor elemente, sunt evacuate în ceea ce a devenit în acest moment fluidul interstițial care este colectat în capilarele mici ale sistemului limfatic. Fluidul interstițial circulă prin capilarele mici  spre vasele limfatice mai mari (vene cu valve), traversează ganglionii limfatici și în cele din urmă ajunge la organele de filtrare (splina, ficatul, amigdalele, apendicele). Stratul vascular limfatic acoperă întregul organism, asemănător sistemului vascular sanguin.

Tractul toracic care-și are punctul de origine în abdomen, acționează asemenea unui sac care-și poate mări volumul, primind vasele limfatice care vin dinspre extremitățile inferioare (membre) și zonă pelviană, inclusiv, dinspre stomac și intestine. În tractul toracic se colectează vasele limfatice din zona toracelui, din zona intercostală, subclaviculară stângă, extremitățile superioare din partea stânga. Trunchiul jugular stâng drenează adecvat latura stângă a capului și gâtului. Partea dreaptă a capului, gâtului și toracelui sunt drenate și conectate la tractul limfatic drept.

Pe măsură ce limfa circulă prin vasele sistemului limfatic către venele subclaviculare, ea traversează ganglionii limfatici, unde se găsesc celule macrofage cu rolul de a distruge bacterii sau alți agenți patogeni.

După ce limfa este curățată, ea revine în circuitul sanguin prin jugulara internă și vasele sanguine subclaviculare din partea dreaptă și stângă.

3. Ganglionii limfatici:

  • Sunt rezervoare sub forma boabelor de fasole, folosite de sistemul limfatic pentru filtrarea, neutralizarea, legarea și distrugerea agenților patogeni (toxine), antigene etc.
  • Formează o rețea fibroasă care folosește drept filtru celulelor limfatice.
  • Sunt de dimensiuni mici, sub 1 cm.
  • Sunt formați din: limfocite, neutrofile, celule plasmatice, macrofage, antigene, molecule anticorpi.

Rețeaua de ganglioni limfatici se află în:

  • Ceafă, partea superioară a umărului și zona pieptului. Ei servesc drept filtre pentru zona capului (ganglioni cervicali).
  • Zona axilelor care filtrează regiunea toracică (piept) și a extremităților superioare (ganglioni axilari).
  • Regiunea organelor genitale pentru pelvis și membre inferioare (ganglioni inghinali).
  • Regiunea mezenterului sau abdominală filtrează tractul gastro-intestinal.

Când sistemul limfatic este supraîncărcat cu toxine, paraziți, celule slăbite prin acidoză, mucus, reziduuri rezultate din metabolism, ganglionii limfatici se măresc și se umflă. Amigdalele constituie un excelent exemplu în acest sens. Produsele lactate și zaharurile rafinate intensifică producerea de mucus care pot cauza congestionarea sinusurilor, a gâtului, bronhiilor și plămânilor. Când amigdalele se congestionează din cauza acumulării unor cantități masive de reziduuri, printre primele simptome care se manifestă se numără: durerile în gât, inflamațiile și expectorațiile. Răcelile și gripa sunt alte semne prin care se manifestă congestia care trebuie eliminată. Când medicii scot amigdalele făcând dovada neînțelegerii fenomenului de congestionare și a sistemului limfatic în sine, are loc o reacție în lanț. Extirparea amigdalelor provoacă supraîncărcarea sistemului limfatic (în țesuturile învecinate). Acest lucru  duce la înțepenirea cefei, degradarea coloanei vertebrale în regiunea cervicală, acumalarea de tensiune în zona cerebrală, în urechi, ochi, glaucom etc.

Detoxificarea este singura soluție reală pentru această problemă. Extirparea țesuturilor și tratarea simptomelor cu medicamente pe bază de sulfanilamidă nu fac decât să contribuie la agravea problemei. [Privind detoxificarea, vă sugerăm programele noastre de detoxificare Detox 5 (https://detoxsinutritie.ro/) și programul LymphGreen: http://www.ancaignat.ro/lymph-green].

4. Splina:

  • Este un organ de formă ovală și de culoare roșu închis, localizat în partea stângă a trunchiului.
  • În faza embrionară, splina formează globule albe și roșii. După naștere, splină produce numai limfocite și monocite.
  • Este încărcată cu macrofage, a căror funcție este de a elimina agenții patogeni și toxinele de orice tip din splină și din limfă.
  • Acționează ca un rezervor sanguin, în care se păstrează rezervele de sânge pentru cazurile de urgență.
  • Distruge celulele sanguine bătrâne și slăbite sau care conțin toxine.

Menținând starea de sănătate a splinei, veți ajuta sistemele vascular, limfatic și imunitar să rămână sănătoase.  În cercurile spirituale, splina este reflectarea gândirii inferioare (denumită și ”gândire cauzală”), punctul de origine al dualității sau al creației.

5. Timusul este o glandă ce aduce la maturitate și pregătește celulele de tip B, transformându-le în celule de tip T și în celule de susținere a activității celulelor T, care fac parte din sistemul celulelor imunitare. Sunt utilizate în distrugerea agenților patogeni.

Rezumat!

Numeroase alimente pe care oamenii le consumă zilnic supraîncarcă sistemul limfatic. Răcelile, gripa, alergiile, inflamațiile sinusurilor, bronșita, afecțiunile pulmonare (pneumonia, astm), oreonul, tumorile, abcesele, limfoamele, erupții cutanate, mătreața, nu sunt altceva decât manifestări ale inflamației sistemului limfatic.

Toate produsele lactate, carbohidrații rafinați (zaharurile complexe), alimente iritante (ardei iute, Cola), substanțe chimice toxice, proteine străine, provoacă reacția mucoasei la nivel limfatic, adică producția excesivă de mucozități. Aceste substanțe pot fi nocive pentru celulele incuranjând invaziile paraziților. Se declanșează o reacție în lanț, atât de intensă încât puteți constata singuri cum se acumulează mucusul în cavitățile sinusale, în gât și în plămâni. Acest fapt duce la pierderea mirosului, a gustului, a auzului, împidică respirația, duce la inflamarea glandei tiroide, afectând, în cele din urmă, întregul organism.

Din punct de vedere spiritual, sistemul vascular și sistemul limfatic sunt o reflectare a spiritului. Ele contribuie la dezvoltarea individului și îl hrănesc, dar îl curăță și îl educă, în același timp. (Dacă sistemul limfatic sau vascular stagnează, atunci tu însuți te blochezi sau stagnezi.)

Curățați și deschideți toate căile de acces din propriul organism și permiteți spiritului (adică sângelui și limfei) să circule liber și fără constrângeri. Acest simplu fapt vă va aduce o stare de bine inimaginabilă”. (Morse R., Să trăim fără toxine, Editura Paralela 45, Pitești, 2009 [50-55])

_

Alimentația optimă, mișcarea fizică moderată și exercițiile de reducere a stresului favorizează sănătatea sistemului limfatic.

Programele noastre de nutriție precum:Detox 5 și LymphGreen sunt realizate cu scopul de a ajuta la curățarea sistemului limfatic. Pentru mai multe detalii, vă rog să accesați:

Anca Ignat