Arhiva lunii august 2015

Conceptul de detoxificare

Detoxificarea (prescurtat detox), conform Wikipediei, este definita prin indepartarea fiziologica sau medicinala de substante toxice dintr-un organism viu, care se desfasoara in principal de catre ficat.

images

In contextul biochimiei umane, detoxificarea poate fi descrisa cu mult mai multa precizie, referindu-se la o cale metabolica specifica, activa pentru corpul uman, care proceseaza produse chimice nedorite pentru eliminare.

Aceasta modalitate implica o serie de reactii enzimatice care neutralizeaza si solubilizeaza toxinele si sunt trasportate prin organele excretorii din organism. Acest tip de detoxificare este uneori numit metabolizarea xenobioticelor (mecanismul primar pentru debarasarea organismului de substante chimice straine numite XENOBIOTICE).

Hormonii in exces, molecule inflamatorii, printre altele, sunt de obicei eliminate din organism prin aceste sisteme de detoxificare enzimatice care protejeaza organismul de toxine din mediu sau medicamente prescrise.

Toxinele si substantele toxice pot exercita efectele lor negative asupra sanatatii prin numeroase cai. Unele actioneaza in sens larg ca fiind mutageni sau cancerigeni ( care cauzeaza pagube sau mutatii ADN-ului sau cauzeaza cancer), altele pot perturba cai metabolice specifice care pot duce la disfunctii ale sistemului nervos, digestiv, ficat, rinichi etc.

Alimentatia poate fi o sursa majora de expunere toxica. Ea poate determina:

  • Contaminarea cu organisme vii
  • Substante toxice provocate de om (pesticide, medicamente, deseuri industriale)
  • Metale grele (plumb, mercur, cadmiu)
  • Toxine microbiene secretate de ciuperci, bacterii, care pot fi ingerate cu alimente contaminate sau preparate necorespunzator.

Metoda de preparare a alimentelor are potential de transformare a unor alimente naturale in toxine. De exemplu, temperaturi ridicate pot converti compusi care contin azot din carne si cereale in potential mutageni (benzopirina si acrilamida).

Detoxificarea are conotatii largi, cu implicatii stiintifice si spirituale. A fost folosit ca termen pentru a descrie practici si protocoale care imbratiseaza atat:

  • Terapii complementare: posturi negre, posturi cu sucuri, curatarea colonului cat si
  • Terapii conventionale: terapia de chelare sau antitoxina.

In nutritie, detoxificarea face referire la o resetare a organismului data de eliminarea alimentelor pe care le consumam fie ca pe o dependenta, fie ca pe o recompensa si despre care cunoastem ca au si o incarcatura toxica.

Spre exemplu:

  • Ciocolata sau alte dulciuri rafinate
  • Produse de patiserie
  • Bauturi carbogazoase dulci
  • Carne si alte produse de origine animala prajite
  • Produse obtinute prin prajire
  • Produse ALBE (din faina alba, zahar, sare rafinata)

In acelasi timp, detoxificarea face referire la unele comportamente alimentare nesanatoase:

  • Mancatul compulsiv
  • Mancatul nocturn

Detoxificarea implica un set de interventii care vizeaza:

  • Gestionarea alimentelor care creeaza dependente sau a tulburarilor de comportament alimentar
  • Substituirea lor cu alimente si comportamente specifice unui stil de viata sanatos

Detoxificarea supravegheata poate preveni complicatiile ce pun in pericol calitatea vietii care pot sa apara in cazul in care pacientul a fost lasat netratat.

In acelasi timp, detoxificarea este o forma de ingrijire paliativa (reducerea intensitatii unui obicei sau comportament alimentar nesanatos).

Pentru unii pacienti, detoxificarea reprezinta o primă etapa din sistemul de tratament, un prim pas spre un stil alimentar sanatos si o cale eficienta de preventie. 

Detoxificarea prin postul cu sucuri

”Postul face parte dintr-un stil de viata sanatos.” (Prof. Ovidiu Bojor)

Programele noastre de detoxificare sunt concepute pe un termen de 3 – 5 zile. O parte din conceptele noastre le putem numi si posturi cu sucuri. Puteti citi mai multe aici: program educativ cu sucuri.

Postul, prin definitie, este o restrictie de la alimente de origine animala, in anumite zile sau anumite perioade.

”Subiect al unor problematici si dezbateri virulente, postul actioneaza ca un indicator. Pentru ca daca provoaca frica la nivel individual – cui nu-i este frica de privatiune? – aceasta inspaimanteaza si mai mult la nivel colectiv. Cum ne spunea si Valter Longo: ”E greu sa-ti imaginezi ca, privand pe cineva de hrana, va deveni si mai puternic.” Iar Valentin Nicolaev, la Moscova, adauga: ”Pentru un medic e si mai greu sa creada asta. A tine post, inseamna, oarecum, a zdruncina sistemul de gandire. Mai putin ar putea insemna mai mult” (Thierry de Lastrade, Postul negru –o noua terapie, pag 12)

Anca Ignat

Neuroștiință nutrițională (neuro-nutriție)

Neuroștiința nutrițională (neuro-nutriție) este o disciplină științifică care studiază efectele diferitelor componente din alimentație precum: vitamine, minerale, carbohidrați, lipide, proteine, suplimente dietetice, aditivi alimentari, hormoni sintetici implicați în biochimia neuronală, comportament și cogniție.

Cercetările recente în mecanismele nutriționale și efectele lor pe creier relatează tot mai multe interacțiuni în funcționalitatea neuronilor, inclusiv în alterarea lor, în factori neurotrofici, în neuroplasticitate, pe parcursul diferitelor etape din viață.

the brain

Creierul consumă o imensă energie în comparație cu restul organismului. Creierul uman este cc 2% (1500 g) din masa corpului și utilizează 20-25% din energia totală. Astfel, mecanismele implicate în transformarea energiei din aliment în neuroni sunt fundamentale pentru controlul funcțiilor creierului.

Neuro-nutriția optimizează funcțiile cerebrale și funcțiile psihice prin asigurarea nevoilor esențiale ale creierului. Poate interveni:

  • în prevenție prin amplificarea uneia sau mai multor funcții cognitive ( memoria, învățarea, atenția, dispoziția, concentrarea etc)
  • în tratament, nutriție în sinergie cu alte tratamente, în boli precum: sindrom anxios-depresiv, în boala Alzheimer etc)

Ca în orice alt segment nutrițional, neuro-nutriția implică un protocol alcătuit din 3 etape:

  1. diagnosticarea sau evaluarea stării actuale printr-un:
    1. reper clinic al disfuncțiilor neurotransmițătorilor (dopamină, noradrenalină, serotonină, melatonină, GABA)
    2. bilanț biologic (profilul acizilor grași, dozarea de micronutrienți, fier, vitamina D, etc) chiar și un bilant biologic complementar (TSH, T4, cortisol salivar, neurotransmițători urinari)
    3. dialog cu pacientul (anamneza) pentru a întări scopul consultației.
  2. etapa de reechilibrare a disfuncțiilor, deficitelor sau eventualelor carențe, etapă care implică prescripția nutrițională de alimente, suplimente, ceaiuri etc.
  3. etapa de reeducare și de prevenție pe termen lung – este o invitație la schimbarea stilului de viață cu referire la principiile nutriționale, la care se adaugă: activitate fizică, meditația, psihoterapia etc.

Reperele nutriționale în neuro-nutriție sunt:

  • consumul crescut de vegetale pentru un aport ridicat de enzime și minerale, cu un raport optim între sodiu și potasiu (3:2)
  • consumul crescut de omega 3 (EPA/DHA) cu atenție asupra raportului dintre omega 6 și omega 3 (2.5:1). Deficitul de omega 3 cu supraîncărcarea cu omega 6 oferă organismului un statut inflamator a celulelor nervoase, ce poate fi implicat în depresie).
  • hidratarea corespunzătoare și sistematică pe parcursul întregii zile.
  • consumul de leguminoase, datorită conținutului de triptofan, care este precursorul serotoninei.
  • reducerea sau eliminarea carbohidraților rafinați în favoarea glucidelor cu IG (index glicemic) scăzut pentru a proteja funcția insulinei.
  • detoxificarea de metale grele
  • eliminarea aditivilor alimentari (glutamatul este un neuroexcitator; aspartamul este implicat în hiperactivitate, iar coloranții în deficit de atenție).
  • disciplina meselor regulate, cu respectarea timpului de repaus dintre mese dedicat absorbției de nutrienți și eliminării de toxine din organism.
  • respectarea micului dejun, cu aport de polizaharide si grăsimi esențiale.
  • masticație lentă imprimă o relaxare a sistemului nervos
  • servirea mesei într-o stare constientă și relaxantă
  • reglarea tranzitului intestinal și menținerea igienei colonului, acesta fiind implicat în difuzarea serotoninei și a complexului de vitamine B în organism.
  • un echilibru acido-bazic (o alimentație preponderent acidă este implicată în anxietate)
  • aport optim de antioxidanți, care vor permite încapsularea și eliminarea radicalilor liberi.
  • reducerea stimulentelor într-o cantitate ridicată (cofeină, alcool, medicamente, tutun etc)
  • practicarea postului cu alimentație lichidă (psihiatrul rus Nicolaev demonstrează că practicarea unui post monitorizat ridică neurotransmițători precum: acetilcolina, leptina, dopamina, serotonina, adrenalina ameliorând diverse tulburări și afecțiuni neuronale).

Neuro-nutriția este o știință la început de drum, care are toate instrumentele necesare pentru a ne oferi o stare de bine și pentru a dezvolta protocoale de prevenție și tratament.

Dr. Michael Crawford, eminentă autoritate britanică în nutriția creierului de la Institutul pentru Chimia Creierului și Nutriție Umană al University of North London afirmă:

”Reducerea actuală a consumului de omega 3 este corelată cu o intensificare a disfuncțiilor cerebrale, mai multe boli mintale, coeficienți de inteligență mai mici. Nu puteți crea mai multe sinapse, dendrite ori receptori ce vă sporesc potențialul creierului fără o rezervă de omega 3 de tip DHA”.

Anca Ignat